Prima pagina

Schimbati anotimpul

Hramul de toamna al Manastirii Nechit

        In seara aceasta incepand cu ora 18 am purces la drumul pe care in fiecare an, in ziua liturgica de 30 octombrie praznuim hramul de toamna al Manastirii Nechit, Sfintii Mucenici Zenovie Episcopul Egeei si Zenovia Sora Sa.

        Pregatirile pentru aceasta seara si aceasta zi au inceput inca din 11 august cand Parintele Staret Arhim. Zenovie Grigore a plecat in Cipru, in Insula Andros pentru a aduce acasa la Manastirea Nechit, Moastele Sfantuli Zenovie Episcopul si Doctorul, care vindeca primul boala cancerului de san la sotia unui soldat roman. Acesta dupa ce marturiseste cu tarie ca vrea sa devina crestin si sa isi schimbe viata intr-una hristocentrica si eclesiocentrica, asa cum trebuie sa fie viata unui crestin practicant, care face parte din biserica luptatoare a lui Hristos, din sotia se scrurge in hos o murdarie care ii aduce acesteia o stare de bine si pace sufleteasca, semn ca s-a vindecat.

                                         

 

 

 

 

Viaţa şi petrecerea  SFINŢILOR SLĂVIŢILOR MARTIRI ZENOVIE MEDICUL ŞI ZENOVIA SORA SA

 

Traducere din cartea “ Slujba, viata, paraclisul, canonul, acatistul si prohodul Sfintilor Mariti Mucenici Zenovie doctorul si Zenovia, sora lui” , Atena 2007, pag. 58-62

 

 

 

 

                                         Sfinţii Zenovie si Zenovia erau frati si se trageau de loc din cetatea Egeei ce se afla in tinutul Ciliciei. Parintii lor erau iubitori de Dumnezeu si amandoi oameni foarte virtuosi, adevarate radacini bune din care au lastarit aceste doua bune mladite, Zenovie si Zenovia. Tatal lor se numea si el tot Zenovie iar mama, Tecla. Amandoi sfintii, avand aceeasi intelepciune a credintei petreceau viata evlavioasa si virtuoasa in toate. Murind amandoi parintii, ei au impartit cele ce aveau la saraci si straini nepastrand nimic pentru ei. Sfantul Zenovie era invatat in mestesugul doctoriei si se ingrijea de cei bolnavi vindecandu-i pe toti ca un milosard, dar nu cu stiinta mestesugului si cu puterea vindecatoare a plantelor, ci doar cu harul lui Dumnezeu si cu dumnezeiescul Lui ajutor. Si nu doar vindeca fara de arginti dupa porunca Domnului din Evanghelie, ci implinea si porunca facerii de milostenie cu cei saraci si bolnavi, daruindu-le acestora cele de trebuinta intretinerii vietii.

                                         Pe vremea aceea insa, cand tinutul Ciliciei s-a imbogatit prin Sfantul acesta Zenovie, cel milos si milosârd, era imparat pe la anul 290, crudul Diocletian tiranul cel fara mila si cel prea fara simtire. Acesta a trimis in Cilicia un eparh asemenea lui in cruzime si tot asa de feroce, precum si asemenea lui in credintă si râvnă în nebunia idolatriei, pe un superstiţios pe nume Lisie. Acest urator de crestini s-a pornit cu inversunare asupra lor. Si atata prigoana au pornit in tara Mopsolui, incat nu vroia sa se auda de crestini nicaieri. Pe atunci erau trei tineri din Isauria frumosi la chip, pe nume Neon, Asterie si Claudiu pe care i-a chinuit tiranul pentru credinta lor. Neputand sa-i biruiasca cu diferite cazne i-a tintuit pe cruce in afara orasului, lasand trupurile lor mancare pasarilor si fiarelor salbatice. Asadar, in acest fel Lisie s-a pornit si s-a dezlantuit impotriva crestinilor. In acel timp, bunul si smeritul Zenovie, pastea turma lui Hristos deoarece Domnul, prin descoperire minunata l-a randuit sa fie episcop al Ciliciei. Astfel, mai intai fusese vindecator al trupurilor, ca mai apoi, sa fie preasfintit care sa poarte grija de suflete; si trupurile le vindeca de diferite si grele suferinte dar si pe suflete le vindeca de cumplita boala a necredintei.

                                         Intr-o alta tara, departata de cetatea Egeei in care se afla Sfantul Zenovie, era o oarecare capetenie pe nume Indos, a carui sotie era bolnava de cancer la piept, suferinta care este foarte crunta si greu de vindecat. Intrucat Imdos i-a cercetat pe toti doctorii si nimeni nu a putut sa o tamaduiasca pe iubita lui sotie, intreba cu sarguinta pe toti daca s-ar gasi in vreun alt loc doctori care sa o vindece. Auzind de la un negustor oarecare ca in cetatea Eggea Siliciei se gaseste un crestin pe care il cheama Zenovie si care fara plante si doctorii costisiotare, ci doar cu numele lui Hristos vindeca orice suferinta, s-a pornit indata cu sotia lui si cu toata casa lui si au plecat spre cetatea despre care a auzit cuvant, cautandu-l pe Zenovie cel cu darul vindecarilor. Cand a ajuns in Egeea, Imdos a avut o vedenie treaz fiind, prin care era indrumat sa mearga in biserica crestinilor si v-a gasi acolo ceea ce cauta. Mergand deci imediat in biserica cu sotia lui, l-a gasit pe Sfant care cuvanta celor prezenti si cazand la picioarele lui, cu multa smerenie si caldura a credintei, rugandu-l amandoi sa vindece acea crunta boala. Sfantul insa le-a zis: “Daca vreti sa va lepadati de radacina stramosilor vostri si sa veniti la adevar, veti cunoaste ajutorul grabnic si dumnezeiescul har al Atotputernicului Domn Iisus Hristos!”. Aceea au fagaduit sa faca cu draga inima cele indemnate de Sfant. Atunci Sfantul Zenovie a zis catre cea bolnava :” In numele lui Iisus Hristos care a vindecat-o pe cea cu scurgerea de sange, sa te slobozeasca si pe tine de patimirea ta! “. Si pe data s-a vindecat cea bolnava si s-au botezat toti si, impartasindu-se si cu Sfintele Taine, s-au intors bucurandu-se la casa lor.

                                         Alta femeie din Antiohia, prea milostiva si iubitoare de virtuti, a cazut in grea si cumplita boala pe care doctorii o numesc “ foamne caineasca” sau cancer, pe care o avea la piept si care i-a mancat carnea dimprejurul lui. Neputand deci sa gaseasca nici o tamaduire, femeia aceasta chinuita a iesit din oras noaptea si ajungand la Seleucia a intrat intr-o corabie si a mers pana la Egeea cu credinta. Aici, cazand la picioarele Sfantului Zenovie cu lacrimi, il ruga sa o slobozeasca din boala aceea greu de suportat, iar daca nu, sa moara cat mai curand, ca sa nu mai aiba acea suferinta chinuitoare. Sfantul Zenovie milostivindu-se, a facut semnul sfintei cruci peste ea, chemand dumnezeiescul si mantuitorul nume al Domnului nostru Iisus Hristos si – o, judecatile lui Dumnezeu, o, milostivire fara de seaman! – imediat boala s-a desprins si a cazut pe pamant o materie murdara si plina de miros urat. Femeia a ramas cu totul sanatoasa, slavind pe Domnul si s-a intors la casa ei bucuroasa.

                                         Auzind crudul eparh despre Sfintitul Zenovie ca propovaduieste credinta in Unul singur Dumnezeu si ca vindeca in numele Lui toata boala, facand si milostenii nenumarate la cei saraci, uratorul de oameni s-a umplut de amarciune pentru o astfel de iubire pentru oameni a Sfantului. Sezand pe tron a poruncit si l-au adus pe Sfant in fata lui si i-a zis acestuia : ‘” Multe am auzit depsre tine, Zenovie! Dar eu nu cred niciodata ceea ce nu vad cu ochii mei; de aceea te-au adus aici, ca sa ma incredintez adevarului. Asadar care din acestea doua le preferi cat mai curand: sa implinesti pioasa porunca a imparatilor si sa jertfesti zeilor cu mine ca sa fii rasplatit cu mare cinste, cu bogatie nemasurata, cu viata in maretie, si cu alte bunuri nenumarate, sau sa fii osandit la chinuri, la zdrobiri de oase si alte cazne si schingiuiri, iar in cele din urma la grea si chinuitaore moarte? “. Insa Sfantul Zenovie a raspuns: “ Eu un singur Dumnezeu Adevarat am, pe Iisus Hristos in care cred ca m-a zamislit si mi-a daruit viata si dupa care doresc si insetez sa mor indata, pentru ca sa traiesc cu El in veci.” Cu acestea fiind certat tiranul cel fara de omenie l-a atarnat pe Sfant de un lemn si zdrobindu-l i-a strapuns tot trupul cu aschii zicand: “ Sa vedem daca va veni Hristos al lui in ajutor!”.

                                         In timp ce se petreceau acestea, a ajuns si sora lui Zenovia, care vazandu-l atarnat pe lemn nu s-a pierdut cu firea, nici nu a aratat vreo slabiciune femeiasca, ci l-a intrebat cu curaj pe eparh zicand: “ O, îngâmfate şi mandrule tiran, ce răutate a făcut fratele meu de-l chinuiesti?”. Atunci Lisie, ca un viclean, nu s-a aratat suparat pe ea, ci i-a raspuns cu veselie sperand sa o insele ca pe una mai neputincioasa si i-a zis : “ Jertfeste si tu la zei ca sa nu se sfarseasca frumusetea si nobletea trupului tau cu batai si cu chinuri mizerabile si sa fii umilita cu multa rusine care este cea mai grea dintre toate torturile!”. Atunci, amandoi fratii intr-un suflet si intr-un glas au raspuns: “ Daca ar fi fost cu putinta sa ne omori de mii de ori tot nu vei fi putut sa ne biruiesti sa-L lasam pe Adevaratul Dumnezeu si sa ne inchinam la idolii cei fara de viata!”. Atunci i-a bagat in custi de fier iar dedesupt au intins carbuni incinsi care îi ardeau. Atunci Lisie a zis: “ Sa vina acum Hristos sa ii ajute din moment ce pentru El se chinuiesc!”. Atunci a zis catre el Sfantul Zenovie cu glas cuviincios: “ Aici este Stapanul Hristos, chinuitorule, ca sa ne racoreasca ca un Atotputernic, dar tu nu-L vezi din cauza intunericului cumplit al necredintei!”.

                                         Vazandu-i pe sfinti ca rabda cu tarie arderea focului, i-a scos de acolo avand inca o mica nadejde si le-a zis: “ Macar acum fie-va mila de voi insiva, daca nu vreti sa vada unul moartea cumplita a celuilalt! “. Aceia insa, mai frati la suflet decat la trup, au raspuns:” Noi te sfatuim sa iti fie mila de sufletul tau si sa te inchini la Adevaratul Dumnezeu pentru ca sa scapi de vesnica gheena si de acele vesnice chinuri si vom ruga si noi pe Domnul sa iti ierte tie pacatele tale de odinioara.” Acestea auzindu-le Lisie s-a salbaticit si mai mult si a poruncit sa ii bage in cazane cu apa clocotita si sa-i fiarba pana li se vor desface trupurile. Insa, in zadar se caznea nefericitul caci cu cat incalzeau slugile apa si aceasta clocotea, pe atat venea de sus dumnezeiasca  racoare si ei se racoreau prea minunat si erau bucurosi. Astfel ei se rugau cu veslie cantand: “ Ne-ai izbavit pe noi, Doamne, de cei ce ne chinuiesc pe noi si pe cei ce ne urasc pe noi i-ai rusinat!” (psalmul 43, versetul 9).

                                         Nemaiavand nici o speranta in a putea schimba hotararea sfintilor, Lisie a poruncit ca acestia sa fie omorati prin taierea capului afara din cetate. Ajungand la locul faradelegii Sfintii Zenovie si Zenovia s-au rugat astfel: “ Iti multumim Tie, Hristoase Dumnezeule, ca ne-ai invrednicit pe noi sa savarsim drumul muceniciei, sa ne pastram credinta neintinata si sa ne nevoim in lupta cea buna cu vitejie si barbatie! Acum te rugam pe Tine, Iubitorule de oameni, Doamne, sa ne invrednicesti de darul vesnicei tale imparatii si sa fim numarati cu sfintii, robii tai!”.

                                         Atunci, toti cei prezenti au auzit o voce care ii chema pe mucenici la acele bunatati ceresti si la veselia cea vesnica. Multi crezand in Hristos au cazut la pamant cu lacrimi, cerand mila Adevaratului Dumnezeu si Mantuitor Iisus Hristos pentru cele minunate pe care le auzisera.

                                         Asadar, calaii le-au taiat capetele sfintilor dupa porunca, in ziua de 30 octombrie. Sfintele si cinstitele lor trupuri au fost lasate in afara cetatii. In timpul noptii, doi preoti pe nume Ermoghen si Gaiu, au mers si eu luat in taina trupurile sfintilor si le-au pus in aceeasi  pestere in care si ei se ascundeau si le-au ingropat acolo. Dupa aceea, ei au pastrat pe sfinti pana la sfarsitul lor impreuna cu cunostintele despre adevarata fratie a sfintilor. Si dupa cum au avut aceeasi parinti, aceeasi vietuire apoi si aceeasi lupta ce cu vitejie au savarsit-o si de impreuna ingropare s-au invrednicit; tot asa impreuna salas vesnic li s-a pregatit in ceruri de unde slavesc cu bucurie pe nedespartita Treime de aceeasi fiinta, pe Unul Dumnezeu, Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea in veci. Amin!

 

                              Trad. facuta de Pr. Mihai - Doru Ciolpan, Limasou, Cipru